Nu inteleg de ce toti spun ca timpul vindeca tot. Bine, uneori am crezut si eu asta, insa nu cunosteam un anumit tip de sentimente. Acum pot sa spun doar ca dependenta si obsesia mea m-am transformat intr-un om dement, la propiu.
Chiar azi ma intreba o colega: "Ma fata, ce ai? Parca esti drogata" , iar eu i-am zis o parte din adevar:"Am lipsa de calciu" :))) Va rog sa ma iertati, dar de cand cu aceasta lipsaaa de calciu sunt ori recalcitranta ori foarte amuzata de tot ce e in juru' meu. Chiar azi incepui sa rad ca proasta de un coleg. Da un ras dala.. zgomotos ca al Andreei Tonciu. Mare tambalau iesi. Incepuram toti sa radem si saraca profa radea si ea . =))) De mult nu am mai ras atata.
Barem' aseara am inceput sa rad de freza mamei, dupa mi-a venit sa plang. M-am lasat de cafea, capuccino. Nu mai vreau, nimic. Mi-a ajuns.
Asa m-am indepartat. Acum am o stare pe care in fiecare zi o am la ora asta, de dor. Mi-e dor. Mi-e dor de anu' trecut. Acum o sa vina 1 martie. Anu' trecut am primit un frumos martisor de la el. Da stiu. sunt obsedata, sunt dependenta, nu mi-e frica sa recunosc, asta sunt. Sa ma schimb am incercat dar fara rezultate. Cand il vedeam iarasi, toate amintirile alea se trezeau din somn si ma nelinisteau. Nu o sa am pace nicidata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu