Nu vreau sa inceapa scoala, nu. Inca sunt fragila, inca nu m-am obisnuit cu ideea ca nu mai sunt in Paradisul alb. Mi-e dor de padurea pe care o vedeam in fiecare zi, in fiecare dimineata. Mi-e dor de aerul de munte, de frigul ce ma inviora.
Nu realizez ca am venit acasa. Nu ma simt bine aici. Simt ca acolo era locul meu, printre voi, nu aici, singura.
Maine la scoala?? Nu, parca e prea de tot. N-are cum! Off :((
Tragedia e ca lucrurile bune nu sunt menite sa dureze o vesnicie...Insa in amintirea lor trebuie sa luptam toata viata fara incetare si cu speranta ca intr-o zi le vom regasi.
RăspundețiȘtergere