About me

Fotografia mea
Romania
Un suflet vesnic vesel.

08 iunie 2012

Anul acesta am fost martora la o gramada de momente. De la momente de fericire si emotie pana la tristete, melancolie si drama. Anul acesta am simtit prima oara in viata mea ca fac parte dintr-un intreg. Anul acesta, tot ce exista in sufletele celorlati exista si in al meu. Am fost alaturi la bine, dar si la greu de cei care fac parte din intregul meu.
Anul acesta tristetile s-au tinut lant de noi, iar evenimentele neobisnuite au fost la ordinea zile. Mi-aduc aminte de o zi de vineri, o zi asa cum se obisnuieste pe la noi. Vesnica bataie cu cornuri din ultima pauza, caterinca de la ore si nelipsitele intarzieri. A fost o zi perfecta! Insa urmatoarea zi de scoala, lunea, avea sa ne gaseasca pe toti tristi, nostalgici, distrusi psihic de atata durere. Acela a fost unul dintre momentele in care toti am plans, in care toti formam un tot maare. Acel fapt poate ne-a unit si mai tare. Acesta a fost unul dintre multele evenimente neprevazute. Dar am trecut, am mers mai departe si am scapat cu bine din acel moment tragic.
Apoi aveam sa ne distram foarte bine, dupa cateva saptamani de la acel eveniment. Aveam sa bem, sa radem, sa ne distram.
Zilele de scoala, cu frica de fizica, cu cheful maare de latina si engleza, zilele au trecut repede, ca un fulger ce trece pe cer. Deja mi-e dor de domnu' de franceza si de orele dumnealui, de zarva de la engleza. Dar domnu' de istorie, scumpul meu domn de istorie, care mi-a dat 9 in teza, care prin cuvintele dumnealui ma face sa plang pentru ca stiu ca o sa-mi fie dor.., cum sa-l uit eu pe domnu' de istorie? Pe domnu' de geografie..! Profa aia de chimie la care am ras cu colegamea de banca pana am simtit ca mi se taie respiratia. Profa de sport care nu ma suferea ca mancam muuulta guma. Si ei o sa-i fie dor de mine. Cum ma mai vaicaream eu la orele dansei. Doamna de religie.. Doamna de tehnologica.. care ma facea sa rad mereu. Colegii mei zgomotosi care-mi tineau partea mereu. Directoru'. Care ma trecea pe lista de "prost imbracata" pt. ca nu aveam uniforma. Paznicu', nenea paznicu', scumpul de el.. Ce dor o sa-mi fie. De curtea scolii, sala de sport, baia plina de numele noastre si vorbe obscene. Pana si de gresia aia o sa-mi fie dor, pe care ma asezam cand ma dureau picioarele. Piciutancele de la clasele mici.. Ce dor o sa-mi fie sa rad de ele.
Banca mea, colegele mele aiurite pe care nu le suport. Cat dor o sa-mi fie?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu