About me

Fotografia mea
Romania
Un suflet vesnic vesel.

30 decembrie 2011

2011

Tu ai fost anul care ma ajutat sa seman cele mai frumoase sentimente. Tu ai fost anul cel mai drept. Dumnezeu mi-a dat anul acesta tot ce am vrut, totul. Am vrut dreptate, am vrut intelepciune atat pentru mine cat si pentru ceilalti. Si ca sa le dobandesti pe acestea trebuie sa treci printr-o multime de incercari. Iti multumesc pt. tot ce mi-ai daruit, pentru paine de toate zilele, iti multumesc ca aud, ca vad, ca am doua maini, doua picioare, ca am doi parinti frumosi, ca am bunici, ca suntem sanatosi. Anul asta am fost fericita, iertat, am uitat, am iubit, am zambit, am suferi, am plans si am castigat cele mai frumoase amintiri.
Iti multumesc, Doamne Doamne, ca mi-ai oferit anul 2011, ca mi-ai dat sperante, ca m-ai lasat sa ma bucur.
Acum, la final de an, sunt trista. S-a terminat cel mai frumos al doilea an din viata mea.

29 decembrie 2011

Poveste de viata II

Vacanta de iarna venise. Vanesa a petrecut un Craciun frumos in familie. A fost fericita, dar mai ales surprinsa. Nu se astepta sa fie in stare sa se trezeasca si sa petreaca alaturi de parintii, bunicii si rudele prezente.
Dupa Craciun grijile apareau din nou. Simtea cum toata lumea ii vrea raul, cum toti si-au propus sa-i distruga toate sperantele si visele.
Mark intervenea din nou, iar unii colegi, fara sa-si dea seama, o faceau pe Vane sa se simta rau. Atunci ea isi amintea de Iustin. Nu stia daca ii lipseste el sau momentele cu el, dar tot ce stia era faptul ca ii lipsea apropierea lor de demult. Vroia sa fie din nou frati sau chiar mai apropiati...
Ii era dor, dor de el, de momentele frumoase pe care le petrecusera impreuna. Ii era cel mai dor acum, in momente de tristete in care nu avea pic de liniste.
Avea insa un gram de egoism in ea. Parca ii era dor sa se simta protejata, aparata de un frate mai mare, nu ii era dor de el.. Nici ea nu stia asta. In mintea ei era o confuzie totala.
Noaptea abia adormea. Incerca sa se gandeasca cum l-ar putea avea pe Iustin din nou langa ea.
Dar, chiar daca era putin egoista, Vanesa nu era o fata rea, dimpotriva. Era o fata cu sentimente foarte frumoase dar si cu o boala incurabila numita DEPENDENTA. Aceasta boala a dus la multa suferinta pentru Van, dar din care ea vroia sa iasa. Nu stia cum, dar totusi isi facuse un mic plan.
                                    -va urma-

28 decembrie 2011

Iarna, ninsoare.

Nici acum nu am inteles de ce unora nu le place iarna, de ce se simt atat de rau cand ninge, cand e zapada.. Nu inteleg. Mie personal, imi place zapada, imi place sa vad cum ninge, pur si simplu imi creaza o stare placuta. Insa, acum, iarna asta nu va mai fi la fel. Stiu ca v-am tot batut la cam cu un EL, dar de acum o sa spun EI. Ei lipsesc. Si nici daca totul in jur ar fi alb n-ar umple golul lasat de ei. Dar mie-mi face bine ninsoare, acum in momente de confuzie, imi face bine sa simt zapada care odata a fost personajul care ne-a apropiat. Pur si simplu, daca e zapada ii simt pe ei mai aproape de mine.

27 decembrie 2011

Poveste de viata I

Paseam abatuta pe scarile blocului. Ma gandeam la el si la toate momentele cu el. Dar sa incepem cu inceputul. Sunt Vanesa, am 14 ani si o groaza de "probleme" daca le pot numi asa. Eram in data de 21 decembrie atunci. Ma duceam spre scoala. Gandurile imi zburau spre niste zile albe, spre niste zile de iarna. Incercam sa retraiesc anumite momente de demult dar vroiam sa le uit.
La un moment dat am ajuns la scoala. Si ce sa vad? Din 30 cati suntem in clasa erau vreo 5 doar, numai baieti.Ma asez pe o banca si bag o melodie de pe telefon. Frumoasa melodie, candva ma inveselea, acum insa ma intristeaza.
Urmatoarele 2 oree decurg plictisitor dar bine. Stau impreuna cu cei 5 colegi prezenti, mancand seminte si band fanta. Insa a treia ora devine sacaitoare. Incep sa ma confrunt cu mine, defapt cu niste caractere asemanatoare cu ale mele, adica stresante. Un biet baiat, Mark, ma cam place. Si pentru ca exista un proverb "Ce tie nu-ti place altuia nu-i face" trebuie sa ne dam seama din timp de greselile pe care le facem. Ei uite eu nu mi-am dat seama si acum inca mai platesc consecintele.
Baiatul mi se pare de treaba insa cam pisalog. Ma tot stresa sa devin prietena lui.
-Vanu, vrei sa fi gagica mea?
Ce nu suport eu mai mult e cuvantul "gagica". Dar parca avea lacrimi in ochi, sau mi s-a parut? Conteaza ca toata ziua mi-a parut rau de el, dar nici nu puteam sa-l accept.
-Nu, nu stiu. Lasa-ma! i-am zis. Si am plecat. Bineinteles ca nu s-a oprit aici. A venit in clasa mea, bineinteles nu la mine. Dar, cum eu sunt o mica "vipera" am inceput sa fac ce stiu eu mai bine, sa vorbesc, dar la telefon. Am inceput sa zic chestii siropoase, aiureli, dar macar am scapat de Mark. Il durea dar e mai bine sa stie ca nu pot fi cu el. Sunt solo, dar mi-e dor de el, de Iustin.
Am plecat putin abatuta spre casa, dar cu speranta ca a doua zi am sa vorbesc si am sa-i explic lui Mark cum sta treaba.
Insa a doua zi pot sa spun ca la scoala nu mai era nimeni, decat 2-3 profesori care se duceau de colo pana colo. Am mers cu o colega prin parc iar apoi am mers spre casa, putin mai optimista de data asta.
                 
                                                       -va urma-

26 decembrie 2011

Eu sunt oare? [un alt context]

Oare eu sunt? Aceasta fiinta egoista, .. Cat de puternica sunt. Dar sti de ce? Fiindca tu esti prezent in mine, amintirile cu noi sunt mai importante decat ceilalti. Si sti ce se intampla? Incep din nou sa repet gresala pentru care inca sufar, sa fiu orgolioasa, sa ma cred superioara tuturor si sa-i tratez cu dispret. De ce? Cum sa ma abtin? Eu nu sunt asa..
Dar in fine, orgoliul si mandria mea de leu m-au facut mai puternica. De acea acum sunt atat de optimista si increzatoare. Stiu ca intr-o zi, povestea noastra va avea un final fericit. Fiindca asa sunt povestile. Fiindca tu m-ai invatat ce inseamna dependenta si obsesia. Si pentru ca tu esti TU.

23 decembrie 2011

Plec la drum lung si greu..

Daca ma intorc cu bine insemna ca sunt mai puternica decat credeam.
Eu asa sper. Sper sa pot uita cat rau mi-ati facut.
Sper sa raman doar cu amintirile frumoase. Si mai sper ca va fi bine.
Doamne-ajuta!

:*


Mdea, nici eu nu ascult manele dar asta si la vremea ei si acum e cea mai frumoasa manea. :)) + ca am atatea amintiri cu aceasta melodie. Asa ca o vo pasez si voua sa o reascultati. :* Va urez un Craciun fericit, multa sanatate si tot ce va doriti voi. Si sa credeti in magia Craciunului, e cel mai important. Ne auzim dupa 26. :*Si pentru ca tot se apropie Craciunul uitati si melodia mea preferata de Craciun.

22 decembrie 2011

Intelege: NU TE SUPORT!!!

Nu inteleg dc unii oameni sunt atat de strasanti. Dc trebuie sa puna o intrebare de mii de ori chiar daca stiu ca nu vor primi raspunsul pe care il vor.? Oameni astia trebuie treziti la realitate. Trebuie sa vorbesti cu ei direct, sa nu te apuce mila. Sau.. Ce trebuie facut? :(

20 decembrie 2011

Mai bine mai tarziu decat niciodata.

Dar e bine ca mi-am dat seama si acum. Sper doar sa nu fie prea tarziu. Sper sa am timp sa-mi traiesc viata si sa-mi platesc greselile.
Sfatul meu de azi este sa va apreciti viata si sa nu dati vina pe nimeni daca ea nu este asa cum v-ati dori. Atat am avut de spus.

18 decembrie 2011

Ar trebui sa-i iubim doar pe cei care ne iubesc...

Ar trebui sa facem asta. Asa ar fi corect. N-ar trebui sa-i lasam sa sufere pe cei care ne iubesc. Dar noi ii iubim pe toti cei care nu ne iubesc.. Mare gresala facem. Dar putem sa o reparam oare? Putem sa ne obligam inimile sa iubeasca pe altcineva?

15 decembrie 2011

Demoralizata.

Nu stiu daca cineva isi mai pierde timpul citind pe acest blog, dar eu imi pierd timpul scriind aici si nu cer nimic in schimb.
Azi nu a  fost ziua mea cea buna. Nu inteleg de ce trebuie sa-ti amintesca cineva la orice pas micul defect? Nu inteleg de ce exista atata discriminare si nedreptate. De ce? De ce trebuie sa fie atat de complicat?

14 decembrie 2011

Speranta, din nou.

Simt din nou un gol in stomac. Simt ca as vrea sa schimb tot la mine, sa nu ma cunosca nimeni. As vrea sa dau ce telefonu' de la etaj si astfel sa mi se ia o piatra de pe inima. Dar exista o speranta. In curand va ninge si la mine, va ninge frumos. Vor urma momente care daca nu le tratez cu curaj se vor transforma in niste amintiri urate. Asa ca, nimeni nu imi va distruge speranta, zambetul si fericirea. Va iubesc. Si va multumesc pentru importanta pe care mi-o acordati. Sincer, nu am nevoie de ea.

13 decembrie 2011

Uneori imi doresc sa plec departe de orasul asta, de toata lumea care ma inconjoara. Dar oare, as putea sa traiesc fara ei, fara oamenii ce uneori ma calca pe nervi,care ma jignesc, care ma fac sa rad sau care imi insenineaza zilele?
Nu. Mi-ar lipsi jignirile, cuvintele lor, mi-ar lipsi tot si mi-ar fi mult mai rau. Am reflectat asupra acestui posibil fapt si m-am bucurat ca inca sunt alaturi de persoanele prezente acum in viata mea.
De accea, va sfatuiesc si pe voi sa nu puneti la suflet toate cuvintele celorlalti, lumea e rea, iar daca ne pasa atata despre ce crede ea vom deveni din ce in ce mai sensibili.
Haideti, se apropie Craciunul, sa fim mai buni!

12 decembrie 2011

Ai grija ce iti doresti,

caci mai devreme sau mai tarziu vei regreta. Zilele astea am tot citit lepse despre ce "am invatat" in viata asta, dar niciuna nu mi-a fost pasata si mie. Dar pot sa spun ca acest lucru nu ma deranjeaza. Ma deranjeaza ca unii isi doresc cu orice pret ceva, de exemplu bani, iar cand ii au uita de micile placeri ale vietii. :(

09 decembrie 2011

Pe dos.

E o mare harababura. Atunci nu aveam acordul nimanui de a fi impreuna. Acum insa, lucrurile s-au schimbat. Am primit acordul, insa mult prea tarziu. Dar speranta tot nu mi-o pierd.

07 decembrie 2011

:*


Am invatat ca sunt un copil normal, ca voi avea un viitor si o cariera in medicina.
Acum va las sa va bucurati de maneaua mea preferata. De ce e maneaua mea preferata? Pentru ca el mi-a insuflat placerea pt. melodia asta + ca asta a fost melodia noastra candva. Va pup!

05 decembrie 2011

Mos Nicolae

Ploaia cade din ce in ce mai mult. Lumea se agita. Nu ii place nimanui ploaia, dar au vrut-o pentru a se face recolta buna. Acum suporta. Mie imi place, dar tot mai mult imi place vantul, vantul ala de toamna.
E 5 decembrie, ziua in care copii cuminti vor primi daruri de la mos Nicolae. Cei mici isi fac ghetutele de zor pentru ca mosul sa nu-i ocoleasca nici anul acesta.
Altii, mai mari il cunosc pe mosul si s-au intalnit cu el mai demult, deja si-au luat cadoul.
Iar cei mari de tot, adultii sunt propiul lor mos, sau al copiilor lor.
In final pot sa spun ca a venit mosul si la mine. Nu ma asteptam, anul acesta am fost negativista, nu mi-am apreciat calitatile si lista poate continuam. Dar am primit o sansa, si am sa profit de ea.
P.S. Voi ce ati primit de mos Nicolae?

04 decembrie 2011

.

Nu ma mai intereseaza parerea pe care si-o fac altii despre mine. Atata m-ati judecat ca tin cont de ce vor altii, si acum nu va convine nici ca nu ma mai intereseaza nimic. Oare ce va mai multumeste pe voi? Si nu, nu sunt nebuna. Sunt pur si simplu sincera si directa. Da, pot sa spun fara nicio ezitare ca ma doare-n cur de ce zic altii. Ce e rau in asta? Ok, stiu ca nu e adevarat % la % . Dar cel putin 70% e adevarat.
Si, imi pare rau daca am zis ceva ciudat sau gresit, dar pur si simplu, daca m-as mai stresa si ca nu am o imagine perfecta atunci as inebuni, la propriu.

02 decembrie 2011

In mintea mea este o dezordine generala. Atatea amintiri, momente si ganduri se inghesuie sa ma faca sa..sa ce? Din cauza asta nu pot da frau liber imaginatiei, nu ma pot controla, nu pot fi linistita. Si sincer, nu stiu cum as putea aranja toate aceste sentimente. Poate timpul le va aranja..
Aceasta dezordine nu imi permite sa simt ce vreau, imi blocheaza inima. Dar poate e mai bine asa. Poate daca nu ar fi dezordinea asta eu as fi trista, macar sa fiu confuza.., decat trista.
Azi, da. A fost o zi perfecta. A fost o adevarata zi a intalniri cu trecutul. Azi am fost un simplu spectator, dar am trait toate momentele personajelor. Nu pot sa spun ca il mai iubesc, pot sa spun ca a ramas acolo, in inima aia blocata.
Datorita dezordinii reactionez la primul impuls, nu gandesc inainte sa spun ceva. Si va rog sa ma iertati, daca va enerveaza acest lucru+faptul ca trec de la un subiect la altul foarte repede..
Atatea persoane intra si ies din viata mea foarte repede,. Imi creaza o stare de nostalgie, dar de fericire cand le vad, chiar daca stiu ca nu vom mai fi niciodata aproape.