About me

Fotografia mea
Romania
Un suflet vesnic vesel.

29 februarie 2012

1 an, azi?!

Da, azi se implineste un an de cand am primit cel mai frumos martisor. Chiar daca nu era cine stie ce, pot spune ca am iubit martisorul ala foarte mult. Pot sa spun ca amintirile de anu' trecut de pe 1 martie sunt numeroase. Dar sa vedem cum va fi anul acesta.

28 februarie 2012

A trecut timpul, nu te-am uitat.

Nu inteleg de ce toti spun ca timpul vindeca tot. Bine, uneori am crezut si eu asta, insa nu cunosteam un anumit tip de sentimente. Acum pot sa spun doar ca dependenta si obsesia mea m-am transformat intr-un om dement, la propiu.
Chiar azi ma intreba o colega: "Ma fata, ce ai? Parca esti drogata" , iar eu i-am zis o parte din adevar:"Am lipsa de calciu" :))) Va rog sa ma iertati, dar de cand cu aceasta lipsaaa de calciu sunt ori recalcitranta ori foarte amuzata de tot ce e in juru' meu.  Chiar azi incepui sa rad ca proasta de un coleg. Da un ras dala.. zgomotos ca al Andreei Tonciu. Mare tambalau iesi. Incepuram toti sa radem si saraca profa radea si ea . =))) De mult nu am mai ras atata.
Barem' aseara am inceput sa rad de freza mamei, dupa mi-a venit sa plang. M-am lasat de cafea, capuccino. Nu mai vreau, nimic. Mi-a ajuns.
Asa m-am indepartat. Acum am o stare pe care in fiecare zi o am la ora asta, de dor. Mi-e dor. Mi-e dor de anu' trecut. Acum o sa vina 1 martie. Anu' trecut am primit un frumos martisor de la el. Da stiu. sunt obsedata, sunt dependenta, nu mi-e frica sa recunosc, asta sunt. Sa ma schimb am incercat dar fara rezultate. Cand il vedeam iarasi, toate amintirile alea se trezeau din somn si ma nelinisteau. Nu o sa am pace nicidata.

27 februarie 2012

Am castigat experienta sa cele mai frumoase amintiri.

E adevarat, asta castigi dupa o prietenie incheiata intr-un mod "frumos". Dar eu as fi preferat sa nu se termine asa. Sa fie o cearta doar de dragul impacarii, dar din pacate nu a fost o cearta, a fost o distantare brusca ce nu se poate explica.
In urma acestei prietenii am castigat o frumoasa experienta de viata si niste amintiri de neuitat. Iar daca cumva, vreodata destinul ne va aduce fata in fata sper ca voi putea reactiona bine si nu voi da cu piciorul destinul.
Nu trebuie sa-mi fie frica. Cum ar putea sa-mi fie frica de cei care candva m-au facut sa am incredere oarba in ei si sa nu-mi fie frica, pentru ca alaturi de ei totul mereu a fost PERFECT!

26 februarie 2012

1 martie

Vine martisor. A trecut Dragobetele si acum vine 8 martie. Anul asta a fost diferit Dragobetele, am primit pupici dulci noi fetele de la colegi, am primit bomboane si a fost frumos. De 1martie, saracii baieti vor sa ne cumpere bratari, fie de argint, fie de acelea rosii. Va fi frumos. De abia astept. De 8 martie vom pune iar bani si ii vom lua dirigintei un cadou colosal. Mi aduc aminte ca in fiecare an i-am luat ori vaza, ori set de farfurii. :))

25 februarie 2012

Stop!

Dupa o perioada de cateva saptamani in care ma convingeam tot mai mult ca am inebunit, am ajuns sa spun stop. De spun asta? Pentru ca in ultimele zile am trecut de la o stare la alta foarte repede, acum plangeam, peste un minut incepeam sa rad de tot ce auzeam in jurul meu. Apoi de multe ori vad cum se misca niste goange langa mine sau luminite pe pereti. Alteori incep sa tip de furie. Dimineata parca se invarte pamantul cu mine, si capul meu explodeaza parca. E clar. Astea sunt semne ca am o maaare lipsa de calciu. Asa ca de acum incolo fara capuccino. Sper sa pot sa staau la calculator in jur de 2-3 ore si sa citesc mai mult. Voi manca mai sanatos si voi lua calciu. Si cu ocazia asta am decis sa ma las de cel mai mare viciu al meu, rosul unghilor, sper sa am suficienta vointa.
Azi am fost foarte ocupata. Am facut cateva compuneri la romana si exercitii deoarece sambata, 3 martie voi fi la olimpiada de lb. romana, faza judeteana. Sper sa nu-mi dezamagesc profesoara si colegii.

24 februarie 2012

Sa nu ma "iubesti", sa nu ti la mine. Nu, nu merit. Nu te "iubesc" asa cum meriti.Nu pot, crede-ma. As vrea sa ma pot sacrifica, sa-ti dau tot ce meriti, dar consider ca trebuie sa sti adevarul, nu sa traiesti langa mine in minciuna. Si singura solutie e sa nu ma mai vezi. Pentru ca daca o faci, ranile se deschid, "iubirea" se mareste iar eu sufar mai mult. Poate daca nu ma vei mai vedea niciodata va fi bine, ma vei uita.
P.S. Am pus ghilimele deoarece nu se poate numi iubire, ci atasament, simpatie.

22 februarie 2012

Vom fi mereu cei mai nebuni, cei mai uniti, cei mai frumosi, cei mai tari colegi! Chiar daca spun uneori ca "m-am saturat", mint! M-am saturat de unu'-doi, nu de toti. Nu de noi. Sti ce pot spune? Niciodata nu o sa ne despartim. Nicigand. Zilele astea au fost cele mai frumoase, ne-am simtit mai apropiati ca niciodata. O sa fim impreuna mereu. Si nu imi va fi greu sa ma obisnuiesc cu noii colegi de la liceu pentru ca ii voi avea pe actualii mei colegi langa mine. Am decis, mergem la acelasi liceu marea majoritate, peste 60% din clasa ne vom petrece alaturi urmatorii 4 ani.
Stiu ca pot sa par imatura aici, defapt sunt si in viata reala, dar aici e singurul loc unde pot sa scriu fara sa ma stie cineva . :))))))

21 februarie 2012

Incapatanarea.

La un moment dat toti ne incapatanam sa credem ceva, sa facem ceva cand nimeni nu e de acord cu noi. Si eu am aceasta problema. Mi-am dorit sa lupt pentru ceva, m-am incapatanat sa cred ca nu voi putea sa pierd acel ceva si tot nu am castigat nimic, tot l-am pierdut. Acum ma intreb, cum imi voi putea aduce langa mine cea mai frumoasa persoana de care as fi avut parte? Cred ca e imposibil. Stiti, se spune ca atunci cand castigi pe cineva usor, il si pierzi la fel de usor. Asa a fost si la mine. L-am pierdut intr-o fractiune de secunda. Intr-o fractiune de secunda s-au spulberat visele si iluziile mele. Dar niciodata nu am recunoscut asta, mereu am preferat sa lupt. Nu stiu de  unde am avut puterea asta.. Cred ca orgoliul e de vina, nu ma lasa sa imi placa sa pierd.

20 februarie 2012

Ma nelinistesti..

Nu pot sa cred, nu vreau sa cred, refuz sa cred ca dupa atata timp eu sunt la fel, in aceiasi situatie. Iar cand te vad devin irascibila, nervoasa, agitata. Defapt, nu mai e asa rau acum, m-am mai obisnuit, dar mi-aduc aminte cat de rau m-am simtit cand te-am vazut prima oara dupa 3 luni.. Dar nu, a trecut. Ma simt bine, chiar acum rad, zambesc. Sunt bine. S-a terminat, asa ma simt eu cand va vad dar imi trece.

19 februarie 2012

Zilele astea am avut o discutie cu o buna preietena. Saraca, era foarte trista si abatuta. Motivul? Nu vi-l pot dezvalui. In fine. Ca sa o incurajez i-am spus o vorba care nu stiu cat de bine i-a priit:"Eu nu ma zbat cu realitatea, eu traiesc in lumea mea". La care ea mi-a spus ca prefera sa se zbata cu viata. Aici am inceput sa rad si am intrebat-o:"Si ti-e mai bine asa?". La care saraca a spus"NU".
Ei bine, acum m-am lamurit. Unii isi complica inutil viata si se "zbat" cu realitatea, iar eu prefer sa rad si sa fug de greutati. Asa ca va spun ceva. Eu la 12 ani ma jucam cu papusile, iar fetele de acum, la 12 ani, au iubiti de 19-20 de ani. Frumos. Iar de aici rezulta ca eu sunt ignoranta pentru ca nu accept asta. Nu?
Adica, nu suport sa vina una de 12 ani si sa-mi dea mie lectii si sa-mi abereze niste tampenii. Ok, si eu am fost proasta, dar nici chiar asa. Dar oare astea, parinti n-au? O sa se arda, o sa se arda rau daca se joaca in continuare cu focu'. Sa nu mai spunem de miile de pericole la care se expun zilnic cu "iubi" lor. :))))))

18 februarie 2012

Nu face nimic din impuls

Aceste zile, am intalnit un caz care m-a impresionat. Are legatura cu dorinta de razbunare, cu lucrurile pe care le gandim atunci cand suntem slabi, nervosi, cand vrem sa facem ceva urgent pentru a scapa de o situatie urata. De multe ori, am ajuns in faza de disperare. Cand simteam cum totul se destrama, cand totul e un haos, imi faceam diferite idei, planuri, bineinteles, erau total gresite, insa nu le-am pus in aplicare chiar daca nu eram constienta de asta in acele momente. Insa am cunoscut persoane care au facut-o, din impuls, din dorinta de razbunare. E clar ca in secunda 2 deja regretau, dar era prea tarziu. Era dificil sa mai faca ceva, cand implicasera atatea persoane.

17 februarie 2012

Voi m-ati invatat sa fiu optimista cand cerul se prabusea.

Si credeti-ma, mie imi va fi cel mai greu sa o iau din nou de la capat, intr-o alta lume. Si stiti ce ma va consola? Veti fi cu mine tot timpul, veti insemna in continuare prezentul, trecutul si mai ales viitorul meu. Veti fi in continuare alaturi de mine.
Viata ne indruma sa cunoastem persoane noi, asta nu inseamna sa-i uitam pe ceilalti. Viata isi urmeaza cursul, iar voi faceti parte din acest "curs".
Cum sa va parasesc pe voi? Voi care sunteti lumina pe cerul intunecat, zambetul intr-o lume trista.. NICIODATA!

16 februarie 2012

Zile frumoase, zile mai putin frumoase..

De asta am avut parte in aceasta saptamana. Am avut zile linistite si zile in care imi venea sa intru in pamant, sa ma ascund, sa fiu invizibila, sa scap, sa ies. In aceste zile am repetat in continuu ca m-am saturat de tot ceea ce inseamna scoala la care invat, ca m-am saturat de tot. Iar ieri a fost cel mai trist. Dar totul se intampla cu un anume scop, si niciodata Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce, stiu asta. Imi pare rau, ca uneori trebuie sa fiu intre ciocan si nicovala, ca pot fi princapul vinovat. Imi pare rau ca fac atatea greseli fara voia mea. Am invatat ceva din asta. :((

15 februarie 2012

NICIODATA, NIMENI NU...

De cand ma stiu, am avut fara sa vreau , langa mine persoane multe, multe si de tot felul. Am avut persoane care m-au tradat, m-au ajutat, m-au incurajat si m-au rasfatat. Am avut persoane care m-au facut sa zbor, sa ating cerul si sa ma simt superioara tuturor, sa ma simt ca o stea. Am avut persoane care au intrat cu forta in viata mea si imi tulburau linistea, care m-au facut sa plang, sa sufar, dar niciodata, NIMENI, NU a reusit sa imi distruga zambetul, rasul, dorinta de a mai trai, viata. NICIODATA, NIMENI NU va reusi asta. Nici dupa ziua de azi nu pot sa inteleg de ce sunt atat de buna cu cei din jur, de ce nu dau cu biciul, de ce sunt fraiera si nu ma razbun. De ce? De ce am atatea planuri de razbunare, dar  n-am curaj sa le pun in aplicare? De ce? De ce nu pot..?
N-am mai calcat pe la scoala de joi, mai exact de 3 zile. Am ratat cateva ore de chimie, si nu imi pare rau. Nu pot sa exprim fericirea pe care am simtit-o cand am aflat ca nu se vor face ore 3 zile, adica vineri, luni si marti. Iar azi, inevitabilul s-a produs. Din nou scoala, teste, ascultari, note si profi, dar ce profi :( Cred ca meritam acest weekend prelungit pentru ca in saptamana ce a trecut in fiecare zi am avut cate un test sau o ascultare. Nu m-am descurcat exceptional dar am invatat mai mult decat de obicei. Si acum, pot spune ca as mai avea nevoie de cateva zile, sau saptamani, sau poate chiar luni de weekend prelungit. Niciodata nu e prea multa pauza. :D

13 februarie 2012

E iarna, e frig, e frumos!

Nu pot sa inteleg de ce unele persoane nu ies afara din casa zilele astea cand ninge si e frumos. Nu e atat de frig, sunt doar cateva grade cu minus, ganditi-va cum era cand se simteau afara cel putin minus douzeci de grade. Nu inteleg cum de nu vrea nimeni sa iasa afara din casa, macar doua, trei minute. O sa ies singura, de nebuna, daca nu vrea nimeni sa ma insoteasca! :(

10 februarie 2012

Weekend

De cand asteptam eu un asa week-end.. Dar am primit unul prelungit. Deoarece azi in tot judetul meu nu se face scoala, am decis sa imi prelungesc distractia cu o zi, asa ca azi am hotarat sa plec pe partie intr-un sat din apropiere. Nu, nu locuiesc la munte, ci la campie dar avem aici un fel de vale unde e ca la Poiana Brasov. :))) Pana duminica acolo ma gasiti. Ne mai auzim atunci.

09 februarie 2012

As vrea sa va spun ca, pentru mine anul 2011, chiar daca a trecut perioada aceea, pot spune ca a fost cel mai frumos an pe care l-am avut pana acum. In acest an am primit absolut tot ce mi-am dorit. Mi-am dorit sa gandesc mai matur, sa fiu mai inteleapta, mai intelegatoare, mai iertatoare si pentru a putea dobandi aceste calitati trebuie sa treci prin multe obstacole. Am fost constienta de asta, am fost constienta ca pot primi orice incercare de la Dumnezeu, dar nu mi-a fost frica. Am avut totul dar nu am stiut sa apreciez, nu am stiut cum sa ma port. Dar totusi, era normal, am fost un copil si inca sunt un copil imatur.
Am avut in jurul meu doar oameni buni, doar persoane care tineau la mine, asa cred, asa vreau sa cred, asta e adevarul. Dar le-am pierdut intr-o clipita. Intr-o clipa s-a dus pe apa sambetei toata dorinta mea de a mai trai, tot. Aici s-au spulberat toate visele mele. Aici s-a incheiat ce mai frumoasa poveste.

08 februarie 2012

Personajele secundare pot deveni personaje principale

Acest lucru l-am invatat azi si sunt fericita ca asta a fost motivul pentru care am avut o zi de miercuri foarte alba si frumoasa. De ce alba? Nu va ganditi la ceva rau.. e vorba de multa multa zapada care a completat tabloul meu fericit. Simt ca mi-am recapatat acea stare buna si ma bucur ca poate si anul acesta, pe 14 februarie va fi o zi memorabila.

07 februarie 2012

:):D

Atatea coincidente vor sa ne plaseze in trecut. Atatea lucruri le simt din nou aproape. Nu stiu, de ceva timp parca simt ca se va intampla ceva frumos, ca cineva invizibil e langa mine si ma protejeaza. Vreau sa simt ca atatea coincidente sunt bune, sunt in favoarea mea. Dar de ce oare imi doresc asta? Eu nu vreau sa mai continui cu aceasta dependenta. Nu e bine..

06 februarie 2012

Gripa

 M-a apucat "sanatos" gripa asta. De trei zile stau doar in casa si nu a fost suficient. Azi trebuie sa ma duc la scoala, dar..as prefera sa profit de ultimele momente de gripa si sa nu merg. Nu e de ajuns ca tusesc de 60 de ori pe minut iar camera mea e plina de servetele infectate si de pastile? In plus afara e frig, bine, doar 6 grade cu minus dar nu vreau domne la scoala azi, nu vreau. Iar a mea mamica nu prea ma lasa sa fac de capu' meu lunea chiar daca stie ca am avut febra treisop [38 de grade]. Uneori parintii, imi pare rau ca scriu asta, dar devin obsedati ca copii lor sa aiba un viitor mai bun, devin niste obsedati. Imi pare rau ca gandesc asa dar pur si simplu asa vad eu.

04 februarie 2012

Atatea greseli..

 Am facut atatea gresli, am fost atat de orgolioasa. Am dat cu piciorul norocului, din nou. Oare de ce nu ma pot maturiza? Oare de ce nu-mi pot aranja dezordinea din capul meu?

Poveste de viata III

 Vanessa avea un plan, o mica "strategie". Stia cum sa se reapropie de Justin, dar nu s-a gandit niciodata la un refuz sau la ceva rau. A fost optimista, poate prea optimista. Credea ca planul ei va functiona si deja isi imagina cum vor fi impreuna. Insa, nici de data asta nu a fost sa fie. A fost trista, dezamagita, dar nici de data asta nu si-a pierdut speranta. Ar fi fost in stare sa se mute la scoala lui, sa faca orice pentru a fi din nou "fratele ei".
 Insa, dupa ceva timp si-a dat seama ca asta e destinul. Se obisnuise cu ideea, era mai linistita, stia ca anul viitor va merge la scoala lui si totul va fi bine.
 Mark o ignora, insa ei ii era teama de ignoranta asta. Ii era teama sa stea in preajma lui. Stia ca un om dependent nu renunta prea usor. Defapt Mark era "ea". Mark era copia fidela a Vanessei, era acea persoana sensibila, care "iubeste" pana la dependenta. Si mai stia ca, atunci cand ea va termina cu "planurile" pt. a-si recapata fratele, va termina si Mark cu aceasta obsesie pentru ea.
Tumblr_ls9rjlngy81r40s83o1_1280_large

O sambata pierduta in carti si caiete

Cum se face ca atunci cand ar fi momentul perfect pentru a te distra sau a te bucura de ceva, se intampla sa te simti rau? Poate ca weekendul acesta va fi dedicat doar netului, temelor si noii carti pe care vreau sa o citesc. De ce? Pentru ca pur si simplu am fost sensibila in fata temperaturilor de cateva zeci de grade, cu minus.

02 februarie 2012

Trebuie sa inteleg ca s-a terminat.

Trebuie sa uit putinul care a fost, defapt n-a fost nimic real, a fost in mintea mea de copil.

P.S. La voi vremea cum e? Si..ati racit cumva in iarna asta? Eu cred ca sunt la inceputul unei gripe :((

Ultima sansa.

E frumos sa te gandesti ca ai primit o noua sansa, dar e trist cand te gandesti ca poti sa dai gres :( Dar e mai bine sa fi optimist si sa crezi ca totul va fi bine. Eu cred ca daca suntem zambitori si optimisti vom alunga tristetea, pesimismul si orice ne poate afecta.
Cred in asta, cred ca asta e ultima mea sansa. Daca nu se va intampla, inseamna ca nu este bine sa fie ceva, nu este scris sa fie asa. Chiar daca nu cred in "lucruri scrise" cred ca daca ceea ce tu iti doresti nu se intampla atunci inseamna ca nu se intampla cu un scop.
Dar nu vreau sa ma gandesc la ceva urat, nu vrea sa ma indispun, vreau sa fiu increzatoare in ziua cea mai importanta pentru mine, ziua in care voi primi ultima sansa.

01 februarie 2012

De unde scot atata optimism?

Eu  zambesc. Dar nu am motive. Adica in viata de zi cu zi ceilalti zambesc doar cand au un motiv, cand se spune o gluma buna, un banc, cand sunt fericiti, cand au un motiv bineintemeiat. Dar eu.. eu rad de..degeaba.
V-am spus ca eu nu sunt ca ceilalti. V-am spus ca eu nu ma pot integra pentru ca eu nu vrea sa ma integrez, pentru ca nu suport sa ma integrez printre niste caractere pe care nu le inghit. V-am spus ca eu rad de prostia celorlati, nu stau sa o critic sau sa o judec, v-am spus ca sunt nebuna, dar nu m-ati crezut.