About me

Fotografia mea
Romania
Un suflet vesnic vesel.

29 septembrie 2011

Spun STOP si o iau de la capat ! ! !

sa rad iar cu gura pan' la urechi.
sa stresez iar prin energia mea neobosita.
sa tip de fericire, iar.
sa strang in brate lumea din jurul meu, doar pentru ca sunt fericita.
sa nu mai existe nici o persoana rea.
sa cant si sa nu-mi fie rusina ca n-am voce.
sa vorbesc mult, fara sa-mi pese ca am o voce mai putin teatrala.
sa plang de fericire.
sa alerg in bataia vantului si sa-mi simt parul cum se relaxeaza.
Toate astea le-am simtit azi, intr-o singura clipa, intr-o singura bataie de inima. Toate astea le-am simtit cand l-am revazut. Cand i-am vazut privirea ce ma urmareste si parca ma acuza de ceva, dar care imi placea odata. Nu m-a durut, dar am preferat in primul moment sa-i refuz privirea, iar apoi i-am tintit ochi caprui si mari. Ma privea, iar eu "vorbeam la telefon". Si sincer, nu am intors capul inapoi sa vad ce mai face, dar sigur el l-a intors, si si-a continuat trist drumul, cand a vazut ca ma doare'n cur.

24 septembrie 2011

capitolu' 3

 Jasmine era mai optimista. Incepea sa iubeasca viata. Dar cum mereu, atunci cand incepi sa fi fericit apar nelinistile, asa era si in cazul ei. Dar, pe de-o parte viata ei devenea mai buna.
 Atunci cand s-a intalint cu fostul ei prieten nu a mai durut-o atat de tare ca nu-l mai are aproape, dar sigur ar fi durut-o sa-l vada cu alta. Insa era spre bine...
 Apoi nelinistile constau in acele personaje negative ale fiecarei povesti sau telenovela sau chiar vieti. Totul parea pe dos in viata lui Jasmine, insa in viata o tinea doar speranta ca va fi sanatoasa candva.
 Aceasta speranta chiar o imbarbata pe Jass. Cu orice pret dorea sa ajunga medic, sa ajunga om de stiinta, sa descopere noi operati si tratamente pentru diverse boli. O incanta aceasta idee, dar nu stia daca va putea trai pana atunci. Nu stia daca se mai merita sa invete atata, avand in vedere ca nu-si cunostea sfarsitul sau mai bine zis, destinul. Si nici macar criogenia nu putea face nimic...
 Dar, intr-o seara, dupa ce si-a spus rugaciunea si s-a rugat putin, a adormit instantaneu. Si brusc o luminita alba , insotita de o voce blanda i-a aparut in vis. Ii spunea:"Fi puternica, lupta, vei ajunge unede iti doresti si mai ales...sanatoasa!"
 A doua zi, de dimineata, Jasmine s-a trezit foarte optimista si plina de viata. Stia ca nu a trecut printr-atatea pentru a fi in final o povara . Stia ca, dupa atatea suferinte merita sa fie fericita si sa zambeasca.
---va urma--

22 septembrie 2011

Nu, nu voi permite sa-mi mai faceti rau.

Cred ca mi-au ajuns momentele de durere si de suferinta. De acum in colo voi spune stop!
Sincer, nu stiu cum voi reusi, dar o voi face.
Trebuie, si cum doar eu sunt stapana mea, atunci voi reusi. Voi lupta si cu inima si cu sentimentele si cu sensibilitatea. Am curajul asta, trebuie...
Nu voi mai permite sa fiu calcata in picioare, nu voi mai putea permite sa va vad si sa sufar. NU! Gata, mi-a ajuns. Voi fi eu, deci nu va fi ceva inscenat, va fi o lupta.

21 septembrie 2011

capitolu' 2

 Colegi se intorceau impotriva lui Jasmine si era total opus decat anul precedent, din toate punctele de vedere. Lumea era mai rea, iar Jass era mai sensibila ca oricand. O afecta lipsa fostului ei prieten, deoarece se despartisera, relatia lor se sfarsise asa, peste noapte, asa hotarase el, iar ea nu a putut face nimic pt. a evita asta. Oricum, el plecase la liceu intr-un alt oras, iar asta o afecta cel mai mult. Pe unde mergea il vedea pe el. Revedea momentele frumoase petrecute impreuna in scoala ei. In noi colegi mai mici ii regasea pe cei care terminasera cu un an inainte, adica prietenii iubitului ei. Ii era dor, iar timpul..cu cat trecea, cu atat mai mult o afecta.
 Materia era mai grea, iar parintii ei parca nu mai erau asa buni cum au fost odata. Deveneau foarte exigenti. Colegi se luau de ea si o tachinau fiindca avea o "problema". Dar cum putea scapa de tachinarile astea? Ii era si frica sa mearga la scoala, sa iese la tabla, fiindca stia ca colegii o vor face sa planga din nou.
 Ei, defapt, atunci cand o vedeau ca plange, credeau ca face pe mironosita, dar nu intelegeau gravitatea problemei, nu intelegeau ca ea ar fi putut muri chiar acolo...
 Intr-o zi..a fost scoasa la tabla sa faca un exercitiu la matematica. Cu greu la facut, deoarece ea era alergica la praful de creta. Iar cand s-a dus spre banca ei a simtit cum vede negru in fata ochilor, cum ameteste si cade in gol. S-a trezit la spital. In fata ei erau cativa colegi care plangeau si isi cereau scuze. Nu stia ce se intampla. Dupa ceva timp si-a revenit complet si in final si-a iertat si colegi.
 De aici in colo totul era mai bine, deoarece colegi nu o mai tachinau, dar tristetea ii ramanea pe fata.
 Deseori se intreba care va fi viitorul ei, dar nu gasea un raspuns. Stia ca va fi o povara pentru parinti ei, si destinul ei era egalat cu "o casa pentru copii cu handicap". Parintii ei erau mai optimisti, insa ea NU.
 Intr-o zi, Jasmine a gasit pe internet o "salvare" pentru ea. Un fel de operatie complicata pentru a elmina virusul din corpul ei. Era o operatie dificila si scumpa dar de atunci a inceput sa zambeasca si sa fie mai optimista, sa-si faca iar sperante ca pe vremuri.
---va urma---

19 septembrie 2011

Se intampla ceva ciudat aici. :-s

Nu o data, nu de doua ori, ci de mai multe ori mi s-a intamplat sa mi se para ca ma urmareste cineva, ca defapt e cineva cu mine, cand eu defapt eram singura[in casa, de exemplu]. Mi s-a intamplat sa ma uit intr-o clasa [la scoala] si sa'i vad pe cei care invatau acolo anul trecut. Mi s-a parut sa ma uit la niste persoane si sa sa vad altele.
Oare chiar INEBUNESC?

18 septembrie 2011

capitolu' 1

 Era primavara. Dar era o vreme urata afara, de parca era toamna. Atunci incepea poveste de dragoste dintre John si Katy. John era un baiat simplu, de la tara, si Katy la fel. Dar pe ei doi ii distingea ceva. El, un baiat modest, cu picioarele pe pamant, ea o fata superficiala dar care aspira la o alta viata decat cea pe care o avea. Era ambitioasa, fiind in stare de orice pentru bani. Povestea lor nu a durat foarte mult, nu mai mult de cateva luni. Dar cand s-a sfarsit, cand John a deschis ochi si a zarit ce femeie avea langa el a parasito. Iar Katy i-a jurat ca nu-l va lasa niciodata in pace, ca il prefera mort decat cu alta.
 Dupa ceva timp, John a intalnit-o pe Nina, o fata simpla si modesta, la fel ca el. In scurt timp a inceput sa tina la ea, ajungea sa o iubesca, chiar daca multi erau impotriva lor. Primul lucru pentru care lumea nu-i vroia impreuna era varsta. Nina era mai mare ca John cu 3 ani, dar asta nu era un obstacol prea mare. Defapt lumea era rea, prea rea.
 Dupa cateva luni cei doi au avut nunta. Si apoi au inceput toate piedicile.
 La cateva luni de la casatoria lor, mama lui John a murit, apoi, in urmatorul an, Nina pierdea primu ei copil, fiind nevoita sa-l avorteze la 3 luni din cauza unei probleme medicale. Dupa un an, Nina a nascut o fetita frumoasa, dar necazurile nu s-au oprit. Dupa cativa ani, au aflat ca fetita lor, Jasmine, nu era defapt un copil normal. La prima vedere asa parea, dar nu era deloc asa.
  -John, imi pare rau, din cauza ca a fost nascuta prematur, fiica ta este mult mai sensibila la raceala, la gripa, ia asta ii poate provoca diverse infecti, fiindca organismul ei este mult mai slab. Trebuie sa aveti foarte mare grija de ea.
  -Dar...nu ..! Nu se poate..nu exista tratamente, ceva?
  -Ma tem ca nu. Trebuie cu orice pret sa evitati sa-i dati antibiotice. Ii poate agrava starea.
  -Dar,..nu se poate. Cum s-a intamplat asa ceva? nu..e imposibil.
 Si de aici au urmat multe multe altele. Jasmine a mers la scoala. Primi 4 ani au decurs aproape normal. Normal era prea mult spus, deoarece parinti ei se certau, si aruncau vina unul asupra altuia pentru problema fiicei lor.
 "Poate daca am fi venit mai devreme nu s-ar fi ajuns aici?"
 -E doar vina ta, John.! De cate ori iti spuneam ca Jass nu se simte bine ziceai ca e o simpla raceala...
-Nina, de unde sa stiu ca se putea intampla asa ceva? E vina ta..Tu exagerezi mereu, si acum am crezut ca e doar o inventie de a ta..
 Iar Jasmine era martora acestor certuri. Ea, care trebuia sa fie protejata si sa nu duca lipsa de nimic, ea era cea mai nefericita. Parca era arbitru intr-o lupta.
 Urmatori 4 ani de soala, clasa VI-VIII, au fost mai buni din sesnul ca parinti ei nu se mai certau asa des, dar colegi aflasera de boala ei si uneori o necajeau, dar ea nu se plangea.
 In clasa a VII a fost cu adevarat fericita si a dat ochi cu fiica lu Katy, fosta iubita a tatalui ei. [Katy se recasatorise si o avea ca fiica pe Maddie, o fata la fel ca mama ei, superficiala, falsa, ce aspira la o viata pe care nu o merita] De cand s-au cunoscut nu s-au inteles bine, dar...asa cum Nina, mama ei, a ramas cu John, asa si Jasmine a ramas cu baiatul pe care il placea, cu care a trecut prin multe datorita lu Maddie, dar la final au ramas impreuna.
 Clasa a VIII a. Viata lui Jasmine se complica.

---va urma---

M-am hotarat!

Buna din nou! Am decis sa fac o chestie. Mai exact un fel de povestioara. Nu are titlu, findca nu ma prea pricep la titluri, va las pe voi sa imi propuneti cate ceva pe parcurs. Stiu ca nu am talent, dar ..tot o fac. :))
NU stiu cat de des voi posta capitolele dar sper ca macar odata la 2-3 zile sa pun unul. Mersi. Daca isi pierde cineva timpul pretios cu cititul de povesti de pe acest blog, va multumesc.
>;d<

Zile complicate. Viata complicata.

De mult nu mi-am mai complicat viata, in sensul bun. Da, nu a mai fost acolo sa mi-o complice, sa ma arunce in cele mai frumoase momente de stres. Sa ma sarute pe frunte si sa ma imbratiseze cald cu toata puterea.
Unde s-a dus fericirea?
Unde mi-e fericirea?

Nu de mult , cu forta, bineinteles au intrat alti-n vata mea, fara sa bata la usa. Teoretic, nu fac parte din viata mea, dar ei asa cred. Si cu orice pret, vor sa-mi complice viata. [stiu ca veti cerde ca sunt obsedata, sa cred ca toti au ceva cu cu mine, dar nu suport persoanele astea care cred ca imi pot dirija viata] Si vor sa mi-o complice grav de tot. Si prin diferite pretexte vor neaaparat sa ma scoata din minti.

15 septembrie 2011

Daca ati fi si voi aici ar fi perfect.

Uneori, cand sunt in acele locuri in care am fost si cu voi mi se face dor. Daca ati fi acolo..., iar. ;x
Cum se face ca o distanta de cateva sute de metri pare de sute de km?
Mi-e dor, stiti?
Doamne, ce bine-mi era;x
Nu imi era frica de nimic, era perfect, ce sa mai.

14 septembrie 2011

School is back. Is time for love. :))

Da. Sunt mai happy azi. :))
Am avut o zi buna, fata de cea de ieri. Doar e miercuri. [ macar a ramas ceva de anul trecut, ziua de miercuri= cea mai buna zi din saptamana] ;x
I miss u. Mersi ca m-ai ajutat sa mai uit din tristetze, sa o indepartez, ce sa mai.!
Incepe scoala, doamne, am mai multe sperante azi.!
Doar "is time for love". :)))

13 septembrie 2011

Parca viata e din ce in ce mai cruda... :(

Oh, da.
Anu trecut pot sa spun ca am cunoscut perfectiunea.
De fapt, nu vedea nimeni perfect nimic, insa eu vedeam totul perfect, ce sa mai, pt. mine era perfect. Si nu ma inselam...
Da, aveam niste parinti super. Nu imi era frica de ce reacti ar putea sa aiba, pt ca nu aveam nimic de ascuns.
Acum, nu am nimic de ascuns, dar imi e frica. Imi e frica de viata, de viitor, de tot.  As fi in stare sa iau ceva pt a uita de tot.
Azi mi-am luat niste pastile pt. concentrare si pt a ma ajuta sa retin pt. scoala. Cand am luat-o pe prima, doamne , parca as fi luat un drog. Parca eram mai optimista, si mai scria pe prospect ca o sa fiu in forta maxima in urmatoarele minute, dar..mai lene si mai somn imi era. :(( mai rau ma simteam.
Anu trecut credeam ca am cei mai buni prieteni din lume. Ma simteam protejata si nu-mi era frica de nimic. Acum, parca sunt singura in lumea asta dura, dar nu sunt departe de asta. Anu trecut ma simteam foarte bine, parca eram drogata , iar extasy-ul isi facea mereu efectul. Chiar daca nu era decat un drog de fericire, ei erau drogul.Acum nu mai am niciun drog, nu mai am pofta de viata, nu mai pot zambi, nu mai am putere, nu mai am vlaga...
Ce mi se intampla? Unde sunt?
Ce-i cu viata asta?
N-a fost de ajuns o vara oribila? Mai trebuie sa o tin asa inca un an?
Doamne..si cat de lung o sa fie. :((
Cat de scurt mi s-a parut cel de anu trecut si cat de lung va fi cel de anu asta.. :((
Cat de lunga mi s-a parut ziua asta :((
Maine am fizica.. :(((
Gata, ajunge cu frica pt azi. Continuam maine .
AA, era sa uit. Cica trebuia sa fie o zi "in care ma voi intalni cu cineva din gasca mea de care imi era tare dor". OK...M-am intalnit cu un amic daca ii pot spune asa, dar nu imi era dor de el.
Oricum, Mersi P. fiindca mi-ai inveselit ieri ziua.

12 septembrie 2011

Back to school.

S-a terminat. :(
Acum din nou la scoala. Din nou teme. Din nou teste.
Mi-e dor de cea mai imperfecta vacanta. :((

09 septembrie 2011

Stiu ca nu ma pricep la titluri dar asta e. :(

 Asa, am un subiect de postat. Pot sa spun ca nu ma mai doare atat de mult tot ce se intampla in jurul meu, dar as vrea ca, cei care se sacrifica pentru mine sa nu o mai faca, sincer. Nu are rost. Oricum, nu voi avea niciun un viitor. Iar daca il voi avea voi fi doar o pacoste. Si, nu ma mai doare atat de tare . M-am resemnat. M-am nascut sa traiesc ca o povara mereu. Si nu ma critic. Sunt realista, da, odata in viata mea, vad adevarul nu doar ce vreau eu.
 Prea mult timp am cautat sperante si m-am scufundat in vise si iluzi, acum o sa ma inec in adevar si realitate. Pentru ca unele persoane nu sunt atat de norocoase ca altele.
 Am incercat sa fiu optimista, dar a fost mai rau. Decat sa sufar la final cand voi fi decat un obiect, mai bine sufar acum...

08 septembrie 2011

I'm sorry. :(

Scuze, dar nu stiu de ce nu pot sa las comentari la postarile voastre. :(
Pot sa las decat acelor pagine care atunci cand dau la adauga comentariu se deschide o pagina mai mica unde pot sa las comentariu. Sper sa intelegeti. :d si sa nu va suparati.
Calculatorul meu cred ca are o problema, sau netul? :-?

The end of the summer.

S-a sfarsit inca o vara. Poate cea mai frumoasa vara. Da..stiu ca nu am talent la scris de cuvinte frumoase, dar acum nu vreau sa ma complic sa compun ceva..Vreau sa spun ca a fost o adevarata vara.
Am invatat ce este obsesia. Presimteam inca de pe vremea cand eram la scoala ca va fi o vara mai "speciala". Stiam ca am sa plang vara asta, ca am sa sufar si nu m-am inselat.

Cum spuneam, am invatat ce-i obsesia. Am vazut cu ochii mei cum e sa fi obsedat de cineva.
Fiindca si eu am devenit la un moment dat obsedata de ceva.

Am invatat ce inseamna sa stresezi pe cineva. Eu, de multe ori, ca sa obtin ceva, stresam toata lumea din jur, vorbind sau incercand sa le distrag atentia de la ce faceau.

Vara asta am invatat cu adevarat ce inseamna sa fi stresat cu adevarat de cineva.

Mi-am invatat lectia. Si am invatat sa inteleg oameni mai bine.

In alta ordine de idei, mi-e frica de scoala. Dar ma simt usurata. Ma simt mai bine. L-am uit aproape complet pe el. Nu ma mai intereaza. Dar nici nu-l urasc. Nu merita sa imi fac pacate pentru el.

Asta-i tot. Sper sa nu fie un an rau. Cel putin sa am prietenii acolo langa mine. :)

06 septembrie 2011

Singuratate. :(

Exista zile in care te simti atat de singur, chiar daca esti inconjurat de atatea persoane..
Exista insa si zile in care nu ai pe nimeni alaturi.
De ce oare?
De ce sunt zile in care toti refuza sa iasa la un suc, ceva..sau pur si simplu nu raspund la telefon si te suna peste cateva ore?
Ce-au toti azi? Sau e ziua mea ghinionista?

05 septembrie 2011

Silence.

Uneori, cand cautam liniste, cand vrem sa traim macar linistiti, gasim defapt fericirea.
Gasim rostul vietii, printr-atatea dezamagiri.
Dar, uneori ni se pare imposibil sa regasim fericirea, si astfel ne multumim cu linistea, liniste sufleteasca.