About me

Fotografia mea
Romania
Un suflet vesnic vesel.

31 mai 2011

Amintiri. Vesnice amintiri.

Eram un copil cand am descoperit ceva,: chiar si amintirile iti pot fi furate. Nu chiar furate, dar patate.
Dar sunt sigura ca, amintirile cu voi nu vor fi patate de nimic si de nimeni. Veti ramane vi in mintea mea mereu, asa cum erati atunci, gata gata sa va aparati amica.
Daca anul acesta, imi alinam durerea in ras si distractie cu voi , peste ceva timp durera mi-o voi alina in amintiri. Vesnicele amintiri cu noi.!

30 mai 2011

Imposibil.

Era imposibil sa nu se intample cum am zis, era imposibil, imposibil.
Deci, am zis..ai venit, m-ai implorat, ti-am zis "Dispari".
Nu ai disparut, ai fost si mai aproape. Ce vrea sa insemne asta?
Crezi ca mai cred in tine?
Nu...dar sunt ultimele momente, si..hai sa le traim.
In cinstea amintirilor, hai sa traim.!

29 mai 2011

Ai sa vi din nou sa ma implori sa te ajut..

Ai sa vi, presimt.
Si tot asa ai sa si pleci.
Presimt.
As vrea, sa te umilesc putin. Sa te fac sa ma rogi la nesfarsit. Presimt.
[ultima saptamana] :((

26 mai 2011

we changed.#

V-ati schimbat. Nu mai sunteti deloc asa cum erati odata. Ma faceti sa renunt la tot ce simt pt. voi. Si nu inteleg..De ce? Cu ce-am gresit? Ah..stiu. Nu ma umilesc in fata voastra? Nici nu trebuie. Sau...refuzurile mele repetate chiar v-au ajuns la inimioara? Sa stiti, aveam remuscari. Ma gandeam sa-i accept langa mine pe cei pe care voi ii placeati, doar sa fiti alaturi de mine. Mare gresala am facut cand am gandit asa. Nu meritati, ma. Nu meritati nimic. Nu meritati pe cineva care sa va respecte. Oricum, ma bucur ca nu ati uitat ce am trait odata, stiu asta. Chiar daca nu recunoasteti, ochii si privirile o spun.! Eu nu pot sa uit. Nu vreau. Vreau sa fie iar asa . Da..si poate acum ma umilesc. Dar eu v-am cunoscut imperfecti si pot sa va accept asa , doar daca si voi ma acceptati asa cum sunt. Sa fie clar...nu ma schimb pentru nimeni.

25 mai 2011

nothing.#

Caut ajutor,
Chiar si psihologic.
Am nevoie de ajutor,
Chiar si psihologic.
Te caut pe tine.
Ce s-a'ntamplat?
Eu nu te-am cunoscut asa.
Sau..ce-i cu mine?
Mi-e rusine, frica, teama.
Nu de tine...
De mine.
Mi-e frica sa nu fac un pas gresit,
Mi-e frica sa nu stric tot.
Si..n-am nici macar rimele la mine.
Dar nu conteaza.
Contam noi.
Fostii noi.
Dar nu si viitorii noi.
Caci, nu vom exista in viitor NOI.
Va exista ea si el. Atat.! :)
Iar asta e inevitabil.

23 mai 2011

O zi .

In ultimpul timp nu au prea mers lucrurile struna. Ba din contra. Am fost numa' cu capu'n nori, am fost neatenta, visatoare. Profesorii strigau la mine , eu nu-i bagam in seama. Si tot asa.
Azi, profesoara de romana [doamna boala incurabila] ne-a adus in sfarsit tezele. :x Si..conteaza ca am luat 1O.! Yupii!
E bine. Ma bucur.
Si tot azi.. o noua speranta m-a ajutat sa trec peste un adevar, pe care parca il stiam dar nu vroiam sa-l recunosc. Azi, mi-am dat seama ce erau altii odata si ce au ajuns acum. Halal prieteni. :)) Ma bucur ca nu m-am atasat asa de ei, cum m-am atasat de cei mai buni prieteni ai mei . [daca as afla asa ceva despre vreunul dintre ai mei suriori, aoleo..ar fi circ, scandal, batai si altele :))] Acesti prieteni care chiar au reusit sa ma impresioneze..in cel mai..neplacut mod , defapt vroiau sa ma faca sa renunt la ai mei suriori. Ah..cu cine v-ati pus.
Nu stiu de ce, dar mereu cand ma cert cu vreun prieten sau vreo prietena nu ne prea impacam si ne transformam in dusmani. :(
Nasol, dar prefer sa ma abtin de data asta, chiar daca as vrea sa ma duc peste persoana respectiva sa-i spun cateva. Nu va mai fi ca la inceput. Sigur ca nu. Dar nu va scapa fara cateva reprosuri.
Asa ..si fiindca nu am pus atat accent pe acea speranta continui acum. Azi , inca odata un zambet m-a salvat. O speranta, o lumina. Si maine, va fi si mai bine. :x Pentru ca noi putem.

22 mai 2011

Orice ar fi, nu te las.

Oricate vorbe, oricate fapte, oricate persoane ne-ar sta in cale, eu tot n-as renunta.
Orice ar fi, nu te voi lasa.
Poate fac o gresala, poate nu, dar asta e felul meu de a-ti multumi.
De a-ti multumi pentru tot, tot ce ai facut pentru mine.
Poate nu-ti dai seama, poate nu a fost intentionat.
Poate nu ai vrut sa-mi oferi atatea , dar uite..M-ai salvat.
Si de pe acum iti spun: nu te las.
Nu te las sa pierzi. Sa cazi.
Nu te las in voia sortii. NU!
Insistenta mea. Salvarea ta.
Stiu, iarta-ma. Poate gresesc. Poate sunt prea posesiva. Prea prea.
Era un citat: " În jocul ăsta nu îmi e frică…sunt amantă , iubită şi amică . Poate lumea crede că sunt sora ta mai mică , fără să ştie că eu pentru tine sunt unică ."

20 mai 2011

Sa nu ma cauti cand va fi prea tarziu

Te rog! Sa nu te gandesti la mine cand eu nu voi mai fi aici.
Sa nu ma cauti cand voi fi departe.
Nu va mai avea rost.
Cauta-ma acum, cand inca mai e timp.
Cand inca mai putem
Sa fim ca la'nceput.
Asculta-ma, te rog.
Si nu pleca asa.
E vina mea.?
E vina mea ca sunt asa?
E vina mea ca te iubesc?
Si ca fara tine nu traiesc?


Si nu pot sa ma mint.
Sa spun ca nu.
Ca te urasc.
As vrea sa iesi,
Sa iesi cu totu'
Din inima mea.
Da nu poti, nu vrei, nu ...
E greu, stiu.
Da chiar si asa.
Tot mai grea e despartirea.

17 mai 2011

M-am saturat de atata nedreptate.

De ce toti cei care nu merita au tot?
De ce toti cei care merita nu am nimic?
De ce lumea e atat de dura?
De ce altora le plac fitele, liguselile, falsele?
De ce atata nedreptate?
De ce mereu cei care ii respecta pe altii nu sunt respectati?
De ce, ma? De ce?
Ce vina am eu ca nu sunt asa perfecta?
Ce atata nedreptate?
Ce..au ajuns inchipuitele astea sa ne distruga viata?
Nu. Imposibil.
M-am saturat de atata nedreptate da nu ma las, frate.!

16 mai 2011

Acelasi copil. Aceleasi iluzi.

Am ramas acelasi copil cu idei fixe. Acelasi copil cu vise peste vise. Acelasi copil cu planuri indeplinite. Acelasi copil ce promite mult. Aceiasi pacoste ce emana stres. cE streseaza. Acelasi copil ce infatiseaza ciudatenie, nebunie. Acelasi copil ce nu se poate abtine sa nu rada in hohote. Acelasi copil-problema. Aceiasi dezordonata. Acelasi copil cu atatea vise. Cu vise nespulberate. Cu sperante si sperante.
Am ramas si am sa raman acelasi copil cu acelasi trecut. Niciodata n-am sa uit de unde am plecat. N-am sa uit cine m-a ridicat. N-am sa uit cine imi stergea lacrimile.
Am ramas acelasi copil cu aceiasi viata numita ILUZIE. Am ramas aceiasi. Nu m-am schimbat. Dar mi se pare totul schimbat. Da. Fiindca toti s-au schimbat. Toti au un subiect nou de discutie, numa' eu am ramas cu aceleasi discutii. Dar, asta-i viata.

13 mai 2011

Ei au facut intr-un an cat altii intr-o viata.! :x

 Era o vorba, dupa ploaie iese soarele. Hai sa vedem ce iese.
 Revenind, as vrea sa multumesc tuturor celor care-mi urmaresc blogul si.. sa trecem la ale noastre, ca ma tot departez.
 Ieri, joi, mi-am dat inca odata seama ca mie nu-mi ia nimeni nimic. Cum? Simplu.
 Ora de sport. Eu, imbracata in pantaloni scurti. Ei, "Ce sexy esti!". Eu"Mdea, stiu". Priviri fixe. Ganduri comune. Apropiere. Azi. Ciocnire. Priviri ciocnite.
 Lumea nu conteaza. Conteaza ca am o viata cat de cat normala. [azi chiar am rimele la mine] Daa. Oricum, eu cand am ales cu cine vreau sa merg mai departe, am facut alegerea potrivita. Cand i-am ales pe ei mi-am dorit o viata protejata, nu fericire. Dar, cand totul e spontan e si mai frumos.
 Cand i-am cunoscut vroiam doar sa stiu ca sunt acolo cand o sa am nevoie de ei. Atat. Nu ma gandeam ca o sa ma atasez de ei. Eram .. imatura. Mai imatura decat sunt acum, recunosc.
 Dar ei, m-au facut sa-mi indepartez teama, sa merg mai departe. Poate fara ei si acum as fi intr-o depresie. M-au ajutat. Si le multumesc din suflet. Si n-am sa renunt asa usor la ei. Niciodata. N-o sa renunt deloc.
 Stiu, o sa vina vremuri grele ce nu vor fi consolate de nimeni. O sa fie banal si no sa aiba niciun sens. Dar sa nu ne gandim acum. Sa gandim prezentul si trecutul de azi.

10 mai 2011

Dependenta, cea mai grava boala'#

Acum imi dau seama ca pe langa iubirea imensa pe care v-o port, dependenta de voi e de multe ori mai mare# ceea ce ma face sa cad intr-o depresie.
Imi pun des intrebari fara raspuns"Nu ma mai iubesc? Ii mai interesez? De ce nu ma suna din 10 in 10 minute? De ce nu mai e ca-nainte? De ce plang asa des?". As vrea sa spun ca te iubesc, dar nu pot. Nu stiu asta, dar as vrea sa stiu. Stiu doar ca am devenit dependenta de tine, de amintiri, de momentele cu noi. Timpul ma preseaza. La anu` nu vom mai fi asa. Parca de-acum imi e dor.
Parca as vrea sa scap de dependenta asta, dar nu pot si fara ea..probabil nu mi-ar prea pasa de nimic. As vrea sa fie altfel.
Departandu-ma putin de la titlul postarii as vrea sa spun ca azi...dupa mult timp, am plans la scoala. V-am vazut, erati complet socati. Unii nu ma vazuserati niciodata plangand, altora vi se parea ca m-am nascut doar sa va stresez cu rasete infinite, oricum..v-ati prefacut fals ca sunteti speriati, m-ati luat in brate iar eu..sincer, m-am prins. N-am nevoie inca odata de falsi. Pur si simplu ..sa ma placa si pe mine cineva.
Sa nu ma mai critice la orice pas. Nu m-oi fi nascut eu sa fac numa' greseli, nu? Sau da? Tot ce fac e rau. Tot ce zic e pe dos. Tot ce gandesc nu e bine. E vina mea ca m-am nascut asa? Ce-am eu? E vina mea ca sunt asa defecta si nu sunt o panarama aratata cu degetu' ca voi? E vina mea ca urasc falsu`, plasticu'? E vina mea ca nu pot sa fiu asa ca voi? Sau..nu nu-mi spuneti ca nu m-am maturizat? Frate, ia sictir! Daca va asteptati sa ma schimb , atunci, scuze da chiar nu se merita sa ne mai uitam unu' la altu'.

09 mai 2011

Ceva extrem.

Eu cand pierd ceva pierd totu'#
Cand am ceva, am tot ce mi-as putea dorii'#
Totul este luat in extrem. Totul e ori foarte bine ori foarte rau.
Viata asta e cea mai ciudata, ceea ce o face sa fie UNICA !
Este atat de misterios totul. Te atrage. Nu il poti numi nicicum. E ceva CIUDAT !
Totul poate lua o intorsatura de 180 de grade.
Se poate transforma intr-un vis frumos, desprins dintr-un basm cu printi si printese in care mereu binele invinge raul. Sau poate fi o poveste tragica cu un sfarsit cumplit pe care nu-l merita nimeni dar mai toti il au. E ceva ciudat. E un fior. Un sentiment de neliniste.
Stai, nu pot. Nu vreau. Nu eu. Nu!
Nu pot sa accept sa cad, sa ma prabusesc. Nu tocmai acum cand aveam o sansa. Nu. Si cel mai rau...mi-e frica de faptul ca eu...cand pierd ceva, pierd tot. Si raman singura, singura! Cu amintirile.
E atat de extrema viata. Atatea mistere ascunde. Atat o iubesc !!!

06 mai 2011

Stai asa…


Stai asa…
Am inceput sa fac exact ce altora le interziceam.
Am inceput sa fiu buna cu toti. Am inceput sa-i iert.
Am inceput sa ii las sa ma indeparteze de cei pe care ii considerau superiori, prietenii mei.

Ce se intampla cu mine?
Stai asa…vor iar sa-mi puna o piedica.
=> Vor iar sa fie umiliti.
Nu, nu voi ceda.
Nu pentru ei am sacrificat tot. Falsii!
Nici dupa ce-mi vor “impuia” capul cu tampenii despre tovarasii mei, nici atunci nu voi renunta.
Si cand spun ca ii iubesc, ii iubesc enorm!!!

05 mai 2011

O raza de lumina ... iar

Cum se intampla ca de fiecare data , dupa ploaie iese curcubeul?
Cum de iar am ajuns aproape de voi cand altii ma faceau sa cred ca sunteti de domeniul trecutului pentru mine?
Cum se intampla ca de fiecare data destinul ne aduce fata in fata?
Oare chiar e posibil?
Da. Dupa o pauza trebuie sa vina putina fericire.
Dupa niste lacrimi trebuie sa vina un zambet.
Mi-era dor, mi se parea imposibil, dar nu m-am gandit sa renunt.
Un sfat: sa nu renuntati niciodata , sa luptati pentru visele voastre si sa nu va dati batuti.!

01 mai 2011

Sa nu invinovatesti viata.

Sa nu invinovatesti viata.
Sa nu iti doresti moartea.
Nu.
Fiindca viata e cel mai frumos dar. Fiindca viata e una singura.
Imi pare nespus de rau ca odata si eu am vrut sa mor. Nu mai puteam trai.
Mai traisem asa momente, poate chiar mai grele. Dar tot voiam sa mor.
O clipa m-am gandit la ce-a fost. La ce-am trait candva. La copilaria mea. La cei care ma iubesc sincer. La cei care mi-au daruit momente cum nu voi mai avea NICIODATA.
Amintirile cu ei m-au facut sa lupt, si in final sa inving.
Acum, viata imi ofera o mica pauza, ce ar putea fi granita dintre fericire si suferinta.
Ce-ar fi sa lupt iar, sa nu las personajele negative sa-mi fure rolul.?
Ce-ar fi sa o iau de la capat iar, pentru a demonstra vietii ca sunt mandra, MANDRA ca traiesc.?

Intr-o alta ordine de idei..., ieri eram la bunici.
Ieri am invatat cu adevarat , adevarata valoare a vietii.
Ieri, moartea m-a ocolit inca odata.
Ieri, mi-am dat seama ca daca aici Jos nu ma plac prea multi, acolo Sus cineva ma place.
Ce s-ar fi intamplat daca ma aflam acolo cu putin timp in urma?
Poate acum nu as  mai fi fost aici .
Ce s-ar fi intamplat daca as fi fost si eu pe acea targa , iar doctorii de langa mine incercand sa ma resusciteze?
Toti ar fi cei mai fericiti, aproape toti.
Multi ar plange, multi ar multumi Cerului, insa eu spun, Multumesc Doamne, ca m-ai lasat in viata si nu mi-ai indeplinit dorinta de demult, de a muri. Iti multumesc.

Deci, apreciati viata caci una aveti.
Nu va doriti moartea, niciodata.
Nu va lasati invinsi.
Uneori viata e mai grea, alteori mai buna, asta nu inseamna ca trebuie sa renuntati la ea.!
Doamne-ajuta!