Imi pun des intrebari fara raspuns"Nu ma mai iubesc? Ii mai interesez? De ce nu ma suna din 10 in 10 minute? De ce nu mai e ca-nainte? De ce plang asa des?". As vrea sa spun ca te iubesc, dar nu pot. Nu stiu asta, dar as vrea sa stiu. Stiu doar ca am devenit dependenta de tine, de amintiri, de momentele cu noi. Timpul ma preseaza. La anu` nu vom mai fi asa. Parca de-acum imi e dor.
Parca as vrea sa scap de dependenta asta, dar nu pot si fara ea..probabil nu mi-ar prea pasa de nimic. As vrea sa fie altfel.
Departandu-ma putin de la titlul postarii as vrea sa spun ca azi...dupa mult timp, am plans la scoala. V-am vazut, erati complet socati. Unii nu ma vazuserati niciodata plangand, altora vi se parea ca m-am nascut doar sa va stresez cu rasete infinite, oricum..v-ati prefacut fals ca sunteti speriati, m-ati luat in brate iar eu..sincer, m-am prins. N-am nevoie inca odata de falsi. Pur si simplu ..sa ma placa si pe mine cineva.
Sa nu ma mai critice la orice pas. Nu m-oi fi nascut eu sa fac numa' greseli, nu? Sau da? Tot ce fac e rau. Tot ce zic e pe dos. Tot ce gandesc nu e bine. E vina mea ca m-am nascut asa? Ce-am eu? E vina mea ca sunt asa defecta si nu sunt o panarama aratata cu degetu' ca voi? E vina mea ca urasc falsu`, plasticu'? E vina mea ca nu pot sa fiu asa ca voi? Sau..nu nu-mi spuneti ca nu m-am maturizat? Frate, ia sictir! Daca va asteptati sa ma schimb , atunci, scuze da chiar nu se merita sa ne mai uitam unu' la altu'.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu