About me

Fotografia mea
Romania
Un suflet vesnic vesel.

30 martie 2012

Nu am rabdarea necesara

De asta nu ma pot abtine sa nu ma enervez, sa nu fierb, sa nu izbucnesc ca un uragan. Nu mai am puterea asta. Nu mai pot sa fiu calma mereu. In anumite situatii, intalnesc niste lucruri ale caror logica nu o vad, niste lucruri total gresite dar pe care altii le considera ok. Nu mai am rabdarea necesara sa fiu calma, sa discut cu calm. Trebuie sa tip, sa-mi descarc furia..

26 martie 2012

 Se spune ca prietenii nu vor sa te faca sa suferi, sa plangi. Uneori nu vor, dar reusesc sa o faca. Nu-i nimic, asa e viata. Ei reusesc sa-mi vada viata, trecutul, si oricat i-as minti, oricate le-as indruga ei stiu adevarul. Poate sunt eu prea transparenta.. Cert este ca eu nu iubesc, nu "aduoOor" pe cineva, eu devin obsedata, da nu mi-e greu sa spun. De asta prefer sa ma afund in singuratatea mea decat sa mai fac rau si altora.

22 martie 2012

Absenta=net stricat

Incep prin a-mi cere scuze pt. absenta pe care o motivez prin faptul ca am netul pe RDS si am umblat pe acolo pe la parola dupa care nu mai mergea. Acum , chiar si cu juma' de ecran tot scriu pe blog. Dc juma' de ecran? VIRUSI. :(
sa va zic ce s-a mai intamplat in ultimele zile? pai teste, simulari caci sunt a8a, dureri de burta de la rasete, prieteni falsi, geam spart, caldura, pantofi noi, meditatii, amintiri, vise, sperante, shake-uri de kiwi, uniforma, stres, colegi nebuni, profesori super, blugi taiati, role. etc etc. :))
Ieri a fost cea mai tare zi. Cea mai tare. Juma' de ora am ras cu lacrimi, cu lacrimi.

16 martie 2012

Irascibila

Asa sunt de cateva zile. Simt cum mi se urca sangele la cap. Tin prea multe in mine. O sa explodez, dar cui sa-i spun ce am pe suflet? Mai bine tac si imi vad de treaba. Mai sunt doua saptamani de scoala, apoi avem "Scoala altfel", dupa care doua saptamani de vacanta. Dup' aia examen pentru intrarea la liceu, dupa care urmeaza adevarata vara. Apoi liceu, amintiri din generala, noi colegi, noi specimene, noi prieteni. :( O noua viata..

13 martie 2012

Viata e un lant trofic

Eu asa am priceput. aDica mai exact, "iubirea" e un lant trofic. Eu il iubesc pe x, x pe y, y pe zet si asa mai departe. Nu in toate cazurile, dar in majoritatea lor asa e. Asta e frumusetea vietii, doar asa o mai putem aprecia cat de cat.

12 martie 2012

Nu pot sa concep ideea ca la anul nu voi mai fi unde sunt acum, nu voi mai trai alaturi de prietenii mei de acum, nu vom mai exista noi ca fiind un intreg ce nu poate fi descompus. La anul, acest intreg se va imparti in multe bucati si toate aceste bucati se vor desprinde din mine si vor pleca. Voi ramane singura, chiar daca cateva bucati vor ramane alaturi de mine. Dar cea mai mare durere va fi ascunsa undeva in sufleteul meu, si in fiecare zi se va trezi cand , indreptandu-ma spre liceu voi trece pe langa scoala generala ce mi-a daruit atatea. Nu concep viata mea in alta parte decat la etajul unu' al scolii mele, in clasa mea, in banca mea.Nu concep sa plec, nu vreau, nu pot, NU!

11 martie 2012

De cand ma intereseaza pe mine ce credeti voi? Uite, asta e o parte buna la mine. Momentan nu ma prea mai intereseaza nimic inafara de fizica, chimie, matematica si romana. Ultimele din urma--> examen pt. intrarea la liceu, iar primele doua --> la acestea detin o singura nota, asta fiind comuna, un maaare sapte! :( Asa ca, dupa ce am dormit 3-4 ore in dupa amiaza asta acum ma duc sa mai invat cateva reactii :(

09 martie 2012

Nu pot sa spun ce ma framanta, ce am pe suflet. Cui as putea sa-i spun? Unei "prietene" care zice ca nu o intereseaza? Unei alteia care schimba subiectu' pe motiv ca are deja prea multe probleme? Cui? Celui de Sus? Asta pot. Dar ranile, suferintele, intreaga mea viata altei persoane nu pot sa o spun. Mi-am pierdut increderea in ei..
Toti ma stiu ca sunt o fata plina de viata, un copil, deoarece la varsta mea nu obisnuiesc sa vorbesc non-stop de iubiti, de baieti. Stiu ca e frumos sa simti ca ai pe cineva alaturi, dar eu nu sunt pregatita pentru a avea pe cineva. Eu sunt un copil la cei paisprezece anisori ai mei,  ma incapatanez sa-i vad pe baieti ca fiind niste marionete. Apoi mi-e frica de o relatie. Nu stiu de ce. E vorba poate de o experienta din trecut [nu e vorba despre un baiat], care din pacate ma face sa simt o frica si o teama de nedescris. Doar el candva m-a facut sa o depasesc, insa acum, cand el nu mai e aici sa o goneasca , apare din nou.

08 martie 2012

observ ca daca nu mai las comentarii nimeni nu ma viziteaza. mi-e egal cu zero, oricum.
am cunoscut zilele astea o alta fata a oamenilor, lacomia, dorinta de a avea muuult! cum sa ii intampin pe acestia? simplu. cu zambetul pe buze. cu rasetul ce ma caracterizeaza. nu gandindu-ma ra razbunare. nu. nu se merita sa-ti consumi timp pretios pentru a te razbuna.

Eu = egoism

Asta am "detestat" la persoana mea. Egoismul care pune stapanire pe mine. Mereu ma gandesc la altii, am fost in stare de multe pentru altii, dar la fel de usor cred ca daca eu sunt atat de fraiera si iert tot, cred ca merit ca totul sa se invarta in jurul meu. Sunt egoista, posesiva, geloasa. De asta cred ca nu sunt facuta pentru relatii. Deoarece incep sa devin obsedata si dependenta de saraca persoana care trebuie sa fie perfecta pentru a-mi face pe plac. Dar pot sa spun ca sunt si "nebuna". De ce? Ma indragostesc numa' de baieti pe care ale mele "amice" ii considera urati. Hai domne, atunci cand ma indragostesc ma indragostesc si de un gras. :)) Deoarece perfectiunea nu exista decat daca tu apreciezi o persoana foarte mult.
Nu sunt facuta pentru relatii pentru ca mie imi place sa rad, sa zambesc, sa ma distrez, iar o relatie implica riscul de a incepe sa jelesti. Si apoi eu ma indragostesc doar de baietii "rai". =))) ca stiti, asa se intampla.
Asa , sa revin la egoism. Nu suport sa-mi fad fostul "iubiiiiii" cu alta, sau un fost amic. Simt ca vomit, imi vine greata, nu pot sa ma abtin sa tip. Nu suport, eu vreau ca totu' sa insemne "eu".

07 martie 2012

Meseri de viitor

De mica doream sa scap de "nedreptate". Niciodata nu am cunoscut-o indeaproape, insa am cunoscut cateva din fazele ei si imi doresc sa nu o mai simtim niciodata. Eu sunt de parere ca nu exista nedreptate. Defapt ceea ce noi numim "nedreptate" sunt piedici de acolo de Sus pentru ca noi sa crestem, sa ne maturizam si/sau sa platim pentru greselile noastre.
Apoi dorinta de a descoperi tratamente pentru diverse boli fizice, asta a fost urmatorul meu vis. De ceva timp ma tot preocupa asta, cercetarea pentru a vindeca oamenii, insa vocatia mea nu este asta, sau cel putin pana la varsta mea nu am recunoscut-o ca fiind aceasta.
Al treilea si cel mai recent vis al meu este de a ajuta oamenii care sufera de boli "interioare", care au apasari, probleme si cauta un sfat, o vorba buna.
In aceste trei mari dorinte de viitor ma regasesc, deoarece la un moment dat am simtit ca am foarte mare nevoie de dreptate, de un leac, de o vorba buna. Poate..
Avand in vedere ca vocatia mea spre medicina are legatura cu chimia si biologia, acest vis nu poate deveni realitate. Deoarece eu nu doream sa fiu doctor, eu doream cercetator, si cum acolo trebuie sa fi foarte pasionat si priceput de mic.. NU!
Asa ca ramanem la cele doua, avocat/judecator si psiholog.

05 martie 2012

Azi am inteles cu adevarat ca niciodata, dar niciodata nu trebuie sa actionezi din impuls. Deoarece acest impuls te poate omori, chiar. Imi pare tare ca ca uneori suntem atat de slai, ca incetam sa luptam si ca preferam sa avem "curajul" sa renuntam la viata noastra. :(

04 martie 2012

De ce ma certati mereu? De ce in loc sa-mi spuneti o vorba buna cand mi-e greu voi atunci ma loviti si mai tare? Sunt un om slab, recunosc. Dar ganditi-va, aduceto-va aminte. Eu, cand ati avut avut nevoie de mine nici nu v-am lasat sa ma rugati sa va dau un sfat. Mereu m-am pus in locul vostru si am incercat sa va ajut. Iar voi, cand imi e greu.. Nu va cer un sfat, nu. Va cer doar sa nu ma loviti si mai tare. Sa nu ma criticati, sa nu ma certati.
Recunosc, sunt egoista, dar cand vine vorba de sufletele altora credeti-ma ca nu ma dau inapoi. Eu nu va inteleg. Cand vine vorba de un sfat sa-mi dati de ce spuneti mereu "NU STIUU! MAI LASA-MA!"? Nu inteleg. Atat de mult v-am gresit? Atat de mult rau v-am facut cand am incercat sa va ajut?