Nu pot sa concep ideea ca la anul nu voi mai fi unde sunt acum, nu voi mai trai alaturi de prietenii mei de acum, nu vom mai exista noi ca fiind un intreg ce nu poate fi descompus. La anul, acest intreg se va imparti in multe bucati si toate aceste bucati se vor desprinde din mine si vor pleca. Voi ramane singura, chiar daca cateva bucati vor ramane alaturi de mine. Dar cea mai mare durere va fi ascunsa undeva in sufleteul meu, si in fiecare zi se va trezi cand , indreptandu-ma spre liceu voi trece pe langa scoala generala ce mi-a daruit atatea. Nu concep viata mea in alta parte decat la etajul unu' al scolii mele, in clasa mea, in banca mea.Nu concep sa plec, nu vreau, nu pot, NU!