Speranta, din nou.

Simt din nou un gol in stomac. Simt ca as vrea sa schimb tot la mine, sa nu ma cunosca nimeni. As vrea sa dau ce telefonu' de la etaj si astfel sa mi se ia o piatra de pe inima. Dar exista o speranta. In curand va ninge si la mine, va ninge frumos. Vor urma momente care daca nu le tratez cu curaj se vor transforma in niste amintiri urate. Asa ca, nimeni nu imi va distruge speranta, zambetul si fericirea. Va iubesc. Si va multumesc pentru importanta pe care mi-o acordati. Sincer, nu am nevoie de ea.