Poveste cu final potrivit.

Sunt constienta de asta, s-a terminat! S-au sfarsit zilele cu noi. Zilele nesfarsite in care vorbeam non-stop s-au transformat in zile in care nu ne vorbim. Si de ce? Fiindca inca odata lumea joaca un rol mai important decat eu, pentru tine. Dar de dragul momentelor frumoase uitati cum a inceput totul:
 Eu aveam nevoie sa uit pe cineva, sa uit ceva, tu..aveai nevoie de o amica . Ne-am cunoscut intamplator, fiindca aveam nevoie sa ma simt protejata, sa aiba cine ma apara de toti derbedeii. Mi-aduc aminte. Purtai pantaloni bleomarin si te faceau grasut si scund.
Purtai o vesta la fel, bleomarin si o camasa alba. Erai ca un copilas micut. Aveai o tunsoare scurta, deloc sofisticat, iar tenul iti era masliniu.Eu? La fel..o uniforma de scolar, pantaloni stramti, vesta si camasa. La inceput vorbeam vrute si nevrute: masini, bani, telefoane si gagici".
Nu ma interesa persoana ta, dar atata timp cat ma ajutai la greu puteam sa fac orice sa te ajut, si asa am si facut. Nu ma oftica sau intriga ca esti cu o alta fata. Nu. Eu te vroiam ca pe un frate.Si..stiam ca vei veni mereu la sora ta sa ceri un sfat.
Ajungeam sa fim cei mai buni prieteni. dusmanii nu mai contau, defapt nici nu mai existau. Noi 2 ajungeam sa ne distram foarte foarte usor. Alergam tipam radeam ca niste copii si parca nimeni nu mai exista.
Pana ce te-am sacrificat pe tine pentru a fi altii fericiti. Doar eu stiu cat plangeam, cat sufeream in tacere si doar ideea ca in data de.. la ora de..vom fi iar impreuna ma tinea in viata.
In ziua cand totul a revenit la normal , sti..iti straluceau ochii. Stiu si eu. Nu poti sa minti.
Apoi, totul decurgea normal, poate si mai bine. Deveneam si mai apropiati. Ma surprindeai pe la spate, ma imbratisai iar eu refuzam fiindca mi-era frica. Frica de ei, de oameni, de profesori, de toata lumea, chiar daca n-aveam motive. [a fost cea mai mare gresala posibila]
Dar tu n-ai renuntat, si eu ti-am dat un semn ca sunt interesata. Doar unul, dar tu atunci ai renuntat.
Iar atunci, cand amandoi eram confuzi..ceilalti au profitat si au distrus tot ce mai era. Si tu, ca un las, in timpul ala, cand ceilalti ma faceau sa plang sa sufar, tu prostule, iti gaseai alinarea la alta si dupa veneai la mine. Ce ma bucur ca am refucat acum, tot.
Dar nu am uitat acele momente de gelozie ale tale. Nu.
Ce s-a intamplat? Si acum..de ce ma intereseaza atat de mult persoana ta? Am multe resentimente, iar amintirile..nu le pot uita. Defapt, nici nu vreau.
Acum, te-ai schimbat complet.
Nu mai porti uniforma aia care iti venea atat de bine dupa parerea mea. Ai un par sculat, niste creste tepoase. Tenul ti-a ramas la fel, ce-i drept. Dar tu, esti schimbat. Ai uitat de unde ai plecat ca erai un cacat si nu mai sti cine te-a ridicat. :(
Lasa, au fost atatea semne ca noi nu putem fi ceva mai mult. Trebuia sa-mi dau seama. Poate ca tot ce se intampla se intampla cu un scop.