Poveste de viata I

Paseam abatuta pe scarile blocului. Ma gandeam la el si la toate momentele cu el. Dar sa incepem cu inceputul. Sunt Vanesa, am 14 ani si o groaza de "probleme" daca le pot numi asa. Eram in data de 21 decembrie atunci. Ma duceam spre scoala. Gandurile imi zburau spre niste zile albe, spre niste zile de iarna. Incercam sa retraiesc anumite momente de demult dar vroiam sa le uit.
La un moment dat am ajuns la scoala. Si ce sa vad? Din 30 cati suntem in clasa erau vreo 5 doar, numai baieti.Ma asez pe o banca si bag o melodie de pe telefon. Frumoasa melodie, candva ma inveselea, acum insa ma intristeaza.
Urmatoarele 2 oree decurg plictisitor dar bine. Stau impreuna cu cei 5 colegi prezenti, mancand seminte si band fanta. Insa a treia ora devine sacaitoare. Incep sa ma confrunt cu mine, defapt cu niste caractere asemanatoare cu ale mele, adica stresante. Un biet baiat, Mark, ma cam place. Si pentru ca exista un proverb "Ce tie nu-ti place altuia nu-i face" trebuie sa ne dam seama din timp de greselile pe care le facem. Ei uite eu nu mi-am dat seama si acum inca mai platesc consecintele.
Baiatul mi se pare de treaba insa cam pisalog. Ma tot stresa sa devin prietena lui.
-Vanu, vrei sa fi gagica mea?
Ce nu suport eu mai mult e cuvantul "gagica". Dar parca avea lacrimi in ochi, sau mi s-a parut? Conteaza ca toata ziua mi-a parut rau de el, dar nici nu puteam sa-l accept.
-Nu, nu stiu. Lasa-ma! i-am zis. Si am plecat. Bineinteles ca nu s-a oprit aici. A venit in clasa mea, bineinteles nu la mine. Dar, cum eu sunt o mica "vipera" am inceput sa fac ce stiu eu mai bine, sa vorbesc, dar la telefon. Am inceput sa zic chestii siropoase, aiureli, dar macar am scapat de Mark. Il durea dar e mai bine sa stie ca nu pot fi cu el. Sunt solo, dar mi-e dor de el, de Iustin.
Am plecat putin abatuta spre casa, dar cu speranta ca a doua zi am sa vorbesc si am sa-i explic lui Mark cum sta treaba.
Insa a doua zi pot sa spun ca la scoala nu mai era nimeni, decat 2-3 profesori care se duceau de colo pana colo. Am mers cu o colega prin parc iar apoi am mers spre casa, putin mai optimista de data asta.
                 
                                                       -va urma-