Azi ar trebui sa fiu fericita, mi-am atins scopul. Am fugit cat am putut si pana la urma, cu chiu cu vai am scapat!
Ar trebui sa fiu fericita ca am liniste. O liniste scurta..
Ma gandeam.. singura persoana care ma putea face sa depasesc frica, sa nu o mai simt niciodata cum pune stapanire pe mine, am pierdut-o.. In continuare nu vad scaparea..
Probabil daca ar fi cu mine nu as mai simti frica de nimic. Ar fi drogul meu dulce......
De ce? De ce am pierdut? De ce nu am pretuit ce am avut candva? De ce?
Aşa suntem noi, ne dăm seama prea tîrziu...
RăspundețiȘtergere