About me

Fotografia mea
Romania
Un suflet vesnic vesel.

19 noiembrie 2011

:(

Mi-e destul de greu sa merg inainte acum, sa pasesc hotarata la drum. Sa las in urma vorbe ce mi-au ramas intiparite in minte. Sa uit momentele grele de pana acum si sa zambesc.
Dar am o speranta, o vaga speranta ce ma tine in viata. Refuz sa cred ca-mi cunosc viitorul.. Nu. Nu pot sa accept ideea ca m-am nascut eu, tocmai eu ca sa am un viitor atat de crud. Nu. Nu eu. Imposibil. Dupa atatia ani in care frica, teama, teama de a nu fi integrata undeva, complexele m-au facut un om slab, sensibil la vorbe, dar puternic in fata problemelor. Recunosc, niciodata nu am luat in piep problemele, am preferat sa ma fac ca nu vad si ca nu aud ce se petrece in jurul meu. Am prefereat sa raman inchisa intr-un glob al meu. Si sincer, de multe ori prindeam curaj si vroiam sa ies, dar cand ajungeam la realitate ma speriam, groaza ma cuprindea, amintirile patrundeau in mine si ma trimiteau in lumea mea. Dar, chiar daca traiam in lumea mea, nu am avut o viata frumoasa. Cel mai de pret lucru pe care cred ca noi il avem este sanatatea, ei uite , mi-e mi-au luat-o, din vina mea...Si acum sufar, si plang, dar nimic nu mai e de facut. Dar uite, traiesc, mai vad, mai aud, am doua picioare, doua maini, un cap, un gat. Le voi avea mereu, dar oare vor mai functiona?

4 comentarii:

  1. prin toate putem trece oricat de greu ne-ar fi, lucrurile astea ne fac mai puternici. cand ne vedem acolo avem impresia ca suntem singuri si ca nu ne mai putem ridica dar putem, trebuie doar sa lupti si sa fii mai optimista. nimeni nu-si stie viitorul, viitorul tau depinde de tine!

    nu fi asa rea cu tine incearca sa iti mai acorzi o sansa, nu stiu exact care e problema dar exista o rezolvare!

    RăspundețiȘtergere
  2. refresher, o sa ziceti ca sunt nebuna, dar pot sa zic ca pentru mine vorbele celorlalti aveau candva un rol f important iar eu deveneam complexata de ceea ce nu le "convenea" lor la mine. A trecut perioada aia.

    RăspundețiȘtergere